Azi este Ziua Internationala a Prematuritatii si am simtit nevoia sa scriu cateva randuri.
Nu foarte multe persoane au stiut ca sunt insarcinata. Multe au aflat cand sarcina era destul de inaintata. Pana la 37 de saptamani am avut inima cat un purice. In fiecare zi ma rugam si ii multumeam lui Doamne Doamne ca bebele este bine. Nu ma interesa nimic, decat sanatatea bebelusului. Imi doream sa stea cat mai mult in burtica, sa creasca si sa fie sanatos. La fiecare ecografie intrebam doar daca este sanatos. Bebele era mai presus decat orice.
Nici nu vreau sa ma gandesc prin ce trece o mama ce naste mai devreme, nici nu vreau sa ma gandesc ce simte o mama cand stie ca atinge un omulet de cateva sute de grame, nici nu vreau sa imi imaginez ce este in mintea mamei in fiecare clipa, refuz sa ma gandesc prin ce trec parintii prematurului. Copilul prematur este un luptator, este o lectie pentru fiecare dintre noi. Este acel bebelus ce lupta pentru fiecare respiratie a sa, pentru fiecare miscare, pentru fiecare bataie de inima.
Am descoperit din intamplare un site bine documentat si in acelasi timp o comunitate care aduna informatii si povesti pline de emotii. Acesti oameni minunati organizeaza o campanie de constientizare in sectiile de prematuri din maternitati. Sustin cu drag campania si tu poti ajuta daca alegi sa distribui: http://www.despreprematuri.ro/2014/11/03/sustine-si-tu-ziua-internationala-a-prematuritatii/
Comentarii: