Primul an in trei

facebooktwittergoogle_pluslinkedin

Aceste cuvinte au fost scrise unde in luna decembrie … am dat peste ele astazi.

 

Pe 9 al lui Ningau te-am cunoscut pe tine. Te-am privit indelung, te-am mirosit, te-am mangaiat, te-am lipit de pieptul meu si m-am indragostit iremediabil. De cand ai aparut in viata noastra ne scaldam amandoi intr-un ocean de fericire. Te iubeam din momentul in care am vazut acel puctulet la ecografie, am inceput sa te iubim pe zi ce trece tot mai mult. Ieri, chiar ne intrebam, oare cata iubire va mai incapea in inima si sufletele noastre. Am dat amandoi acelasi raspuns, oricata vei avea nevoie.

 

A trecut primul an in trei. Ne uitam la tine si ne dam seama ca ne-am schimbat. Zambim mult mai mult, radem cu pofta de multe ori pe zi, avem mult mai multe ore de fericire zilnic, avem cearcane, vrem sa ne trezim mai tarziu in week-end, tanjim dupa 5 minute doar pentru noi doi, dar in acelasi timp, cand nu suntem langa tine, nu suntem completi, ni se face un dor nebun si nu ne mai gandim decat la momentul in care vom ajunge acasa si ne vei cuprinde cu bratele tale mici, ne vei studia fata si ne vei da cel mai dulce pupic pe obraz.

 

Cum ne-a fost in acest an ? Nu putem spune ca a fost greu, dar nici usor. Primele saptamani au fost mai grele, mai ales dupa operatia de cezariana, dar norocul nostru a fost tati. A stat cu amandoua o luna intreaga. Se trezea noaptea si te lua din patut, te schimba, te saruta si mi te punea in brate pentru a te alapta. Ziua, lua lista de cumparaturi si pleaca, dar avea grija sa se intoarca repede, pentru a fi alaturi de noi. Ne facea de mancare, ne spala, da, mamici, nu puteam sa ma aplec dupa operatie si aveam nevoie de ajutor, ne mangaia si ne strangea in brate cum numai el stia.

 

Colici nu ai avut, nu stiu reteta secreta mamici, dar va pot spune ca doar 20% dintre bebelusi au colici. Lunile au trecut repede, tu ai crescut cu viteza luminii si faptul ca de 1 luna si un picut nu mai stau non-stop langa tine mi-a lasat un mare gol. Imi este dor de tine, de tot imi este dor.

 

In aceste 12 luni, am invatat sa cer ajutorul, am lasat curatenia din casa pe planul doi, eu care eram o maniaca, m-am plimbat cat nu ma plimbasem in ultimii 5 ani, dar in acelasi timp, am avut si grija de mine. Si, partea asta a fost meritul sotului, care mi-a spus ca trebuie sa ies, sa ma duc la o manechiura, la un coafor, sa imi cumpar ceva cat de mic …

 

Da, clar fac parte din categoria femeilor fericite, dar stiti cum se spune, fericirea ti-o mai faci si cu mana ta.

 

Da, am avut nopti nedormite, cu 4-5 treziri pe noapte. Da, am experimentat si teama temperaturii.

 

Da, recunosc am avut un singur moment in care am simtit ca nu mai pot si i-am cerut lui ajutorul.

 

Da, am ajuns sa o iubesc cum nu credeam vreodata ca am sa pot iubi pe cineva.

 

Da, in momentul in care mi-a fost pusa in brate, am avut senzatia ca sunt mama de o viata.

 

Da, faptul ca m-am intors la 11 luni ale ei la birou, mi-a dat senzatia ca am sa pierd multe … si da, pierd multe, dar incerc sa recuperez.

 

Da, viata noastra a fost data putin peste cap, dar nu regretam nici o clipa, poate doar faptul ca nu am devenit parinti mai devreme.

 

Da, toti ne speriasera ca o sa fie greu si ca o sa fim vai de capul nostru, si nu, nu a fost chiar asa. Da, asta pentru ca am refuzat sa ne punem limite si sa gandim alfel sau poate, doar pentru ca facem o super echipa impreuna.

 

Si da, sunt o femeie, o sotie si o mama al naibii de fericita.

 

Comentarii:

Lasa un comentariu: