Warning: sprintf(): Argument number must be greater than zero in /home/ciprian/public_html/ofemeiefericita.ro/wp-includes/general-template.php on line 683
Prima luna de bebeluseala – O femeie fericita

Warning: Illegal string offset 'output_key' in /home/ciprian/public_html/ofemeiefericita.ro/wp-includes/nav-menu.php on line 604

Warning: Illegal string offset 'output_key' in /home/ciprian/public_html/ofemeiefericita.ro/wp-includes/nav-menu.php on line 604

Warning: Illegal string offset 'output_key' in /home/ciprian/public_html/ofemeiefericita.ro/wp-includes/nav-menu.php on line 604

Prima luna de bebeluseala

facebooktwittergoogle_pluslinkedin

De la bun inceput mi-am propus sa impartasesc cu tine cum ne-a fost in prima luna de bebeluseala cu Sara acasa.

 

Ma gandeam daca mi-a fost teama cand am ajuns acasa cu Sara si nu cred, adica imi doream atat de mult sa stau doar eu cu ea, fara medici, in casa noastra, in patul nostru, pe perna noastra, incat as fi zburat spre casa. Acum zambesc cand ma gandesc ca in prima noapte mi-am pus telefonul sa sune din 3 in 3h ca sa ii dau Sarei sa manance. Doamne, am lacrimi in ochi pentru ca mi se pare atat de departe acel moment, incat acum scriind parca retraiesc clipele de atunci.

 

Revenind la oile noastre, am ales sa nu-i facem baie in prima seara acasa pentru ca asa am fost sfatuiti in maternitate si cred ca a fost cel mai ok lucru pe care nu l-am facut in prima zi acasa :) In rest, Sara dormea mult, manca mult si dormea mult si manca mult si ma privea cum numai ea stia si stie sa o faca.

 

Noi nu am acceptat vizite in prima luna. De ce ? Este foarte simplu. Bebelusul are nevoie de mama, tata si atat. Nasterea pentru mama, fie ea nastere naturala sau cezariana, este o experienta si ai nevoie de timp ca sa te refaci. Bebelusul are nevoie de toata atentia mamei si mai mereu o sa stea la pieptul mamei si o sa doarma, iar mama are si ea nevoie de odihna. Eu am avut un mare noroc, tati a stat cu noi doua acasa aproape o luna. Este drept ca mai pleca cu liste de cumparaturi sau mai ridica niste cumparaturi facute on-line sau mai avea si el putina treaba, dar totusi era langa mine, langa noi doua destul de mult timp. Mi-ar fi fost foarte greu fara el si faptul ca ma puteam baza pe el a fost extraordinar.

 

Nu mi-am dorit pe nimeni altcineva langa mine. Mi-a fost suficient el si ea. Banuiesc ca sunt multe persoane care nu inteleg asta, dar primele zile sunt zile de care trebuie sa te bucuri in 3, sa nu mai fie cineva langa tine care sa iti dea sfaturi necerute. Si sincer sincer la mine nasterea a venit la pachet cu ce aveam de facut si asta din momentul in care mi s-a pus copilul in brate. In plus, asta apropo de sfaturi, ceea ce se facea acum ceva vreme, nu se mai face acum, ceea ce acum ceva ani se spunea ca este extraordinar pentru bebelus, s-a dovedit ca nu-i ok. Am citit mult inainte sa nasc, am cercetat mai apoi cum este mai bine si am stiut ca o sa fac tot ce imi va sta in putere sa fiu o mama buna.

 

Toti ma amenintau si imi spuneau adio somn pentru o lunga perioada. FALS, in prima luna, in fiecare noapte noi o trezeam pe Sara, da, mai erau si mici exceptii, dar telefonul nostru suna, ne ridicam, o schimbam si o alaptam si o adormeam si o luam de la capat. Intr-adevar, nu dormeam legate orele, dar totusi dormeam, eram obosita, dar nu ajunsesem la epuizare. Erau zile in care cerseam somn, dar imi spuneam ca poate fi si mai rau. Ceea ce nu am precizat de la bun inceput a fost faptul ca mintal eram pregatita pentru mult nesomn si poate de aceea nu mi s-a parut atat de grea aceasta prima luna.

 

O sa imi spui pai cum si colicii ? Pai, Sara nu a avut … Adica, da, mi se mai parea ca o doare burtica si ca sunt si gaze, dar am trecut cu bine. In fiecare seara, inainte de masa ii dadeam Infacol si atat … in momentul in care medicul neonatolog ne-a spus sa ii dam mai des, ne-am dat seama ca nu ii face bine, asa ca am facut ce am crezut noi ca este mai ok pentru ea. Da, clar am fost si atenta la ce mancam si am incercat ca orice aliment sa il testez inainte si in felul acesta am descoperit cateva care nu ii faceau bine Sarei.

 

Ce mi s-a parut cel mai ”greu”, a fost igiena buricului. Imi era teama ca nu il curat foarte bine si ca mi se va rupe in mana. Si tot la ceva greu intra si ochisorii. Au curs si am invatat sa ii facem masaj si sa o curatam, dar pana la urma tot cu tratament s-a rezolvat. Si cel mai greu si cel mai greu mi s-a parut cu mine. Am invatat sa cer ajutor. Ma durea destul de rau operatia si imi era greu sa fac multe lucruri, nu ma asteptasem sa imi fie atat de greu dupa operatie. Tot la capitolul greu intra si alaptarea. Peste tot citeam, ok alaptezi si gata, ce poate fi complicat ? Pai ESTE si ai nevoie de multa sustinere si mmmulta rabdare si incredere in tine ca faci un lucru bun. Sustinerea a venit inainte de a naste de la Smaranda Nay, am participat la un curs de-al ei si mi-a placut atat de mult cum a explicat tot si ne-a expus eventualele probleme incat eram foarte sigura pe mine. In momentul in care am ajuns acasa, pentru a avea o confirmare, am chemat acasa un consultant in alaptare care mi-a spus ce fac bine, ce nu si cum ma asigur ca Sara mananca si multe altele si reactia lui a fost pai de ce m-ai chemat pentru ca esti foarte bine si faceti ce trebuie :)

 

In rest, ieseam aproape in fiecare zi afara, ne plimbam mult, dar nici prea mult pentru ca nu aveam decat vreo 2h30 la dispozitie, pentru ca Sara trebuia alaptata si incepea scandalul daca nu manca atunci cand cerea :)

 

Uitam sa spun un lucru foarte important, Sara era un mic delfinas, ne trezeam la fiecare sunet al ei, ne ridicam, puneam mana pe ea, ne linisteam si adormeam la loc.

 

Si cam atat, daca imi mai trec lucruri prin minte o sa fac un mic update, iar daca simti nevoie sa ma intrebi ceva nu ezita :)

 

 

 

 

Comentarii:

Lasa un comentariu: