Pe 17 … 30 …

facebooktwittergoogle_pluslinkedin

Astazi, schimb prefixul … Nu stiu sa spun cum ma simt … Ciudat, nu, impacata, nu stiu, trista, nu, o amestecatura, clar da.

 

Mi se pare ca mai ieri am terminat liceul si facultatea, ca mai ieri m-am casatorit, ca mai ieri am devenit mama …

 

Clar sunt mai fericita decat eram atunci, sau gresesc, la vremea aceea nu stiam ca exista o asemenea fericire. Ma bucur ca il am pe el, ma bucur ca o pot strange pe ea in brate, ma bucur ca imi sunt parintii si fratele aproape, ma bucur pentru am pentru ce sa ma bucur.

 

Fata de acum 10 ani, clar, am mai multa incredere in mine, am mai mult curaj, si cel mai important, stiu ca totul este mai frumos si mult mai simplu daca nu ma mai raportez la ce vor si gandesc ceilalti.

 

Acest 30 mi se parea un prag critic :) Aveam impresia ca daca nu am facut niste lucruri pana la varsta asta, mai greu le voi face mai tarziu. DAR asta era o limita pe care mi-o puneam. Am invatat sa incetez sa imi pun limite si mi-am permis sa visez mai mult.

 

Anul asta l-am decretat anul marilor schimbari. O spun si public si daca imi va iesi tot ceea ce mi-am propus o sa va spun si voua la sfarsitul anului.

 

Uitam de riduri :) este acolo ele, unul, doua, nu stiu, d-asta spun este. Dar este de expresie, ok, poate unul este de batranete.

 

Azi, eu femeia, sotia lui si mama ei, ma bucur de tot ce mi se intampla!

Comentarii:

Lasa un comentariu: