Lucruri vazute altfel acum

Inainte de a ti se naste copilul, iti tot spui anumite lucruri pe care nu o sa le faci, pentru ca la acel moment crezi ca sunt usor penibile.

Aseara, ma gandeam ca sunt cateva lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac, pentru ca le percepeam ca pe niste „fite” de copil, greseli de parinte si nu eram de acord cu ele.

Primele care mi-au venit in minte au fost :

– linistea atunci cand copilul doarme – offfffff, am devenit uneori usor paranoia, imi vine sa arunc cu ceva in capul vecinilor care se gasesc la ceas de noapte sa bage masini de spalat, sa dea gauri, sa toace, sa monteze mobila si mmmulte altele. Am descoperit ca parchetul scartaie, nu numai intr-un loc, ci in mai multe, mama lui, l-am pus acum 4 ani si am dat o caruta de bani pe el, DAR cu toate acestea pot juca un sotron fara scart scart :). Da, ai ghicit stiu exact pe unde sa calc pentru a nu scartai.

– calatoriile – credeam ca o sa plecam mai des. Am facut-o, dar nu cum imi imaginam ca o s-o facem. Sara are geanta ei, patutul ei, salteaua ei si sa nu uitam mancarea ei :). Ne place sa plecam impreuna, dar pana acum, de exemplu, am fost doar in locuri unde am gasit apartamente, astfel incat Sara sa doarma singura si sa putem si noi sa ne bucuram de zilele petrecute departe de casa. De la 4 luni si un picut, Sara doarme singura in camera si de cand am venit acasa de la maternitate a dormit doar in patutul ei, cu exceptia a 2 nopti in concediu cand a considerat ea ca ar vrea sa doarma cu noi :). Sper sa plecam mai des si sa ne relaxam mai mult la simplul gand de „plecat in 3″.

– copilul mai si cade – da, Sara a inceput sa cada, sa alunece pentru ca nu aproximeaza taman bine distanta, si da, incerc sa o protejez cat pot de mult. Numai ca, stii ceva, nu se poate mereu, si am inteles ca este normal sa cada, am inceput sa nu mai fac o drama dintr-o cazatura. Astazi, de exemplu, a facut 5 pasi, singura singura, fara sa se spijine de nimic, fara sa se tina de mana mea, si pentru ca a fost atat de incantata, la al 5 lea pas a decis sa izbucneasca in ras si sa cada

– plansul fara motiv = plans – nu pot sa o las sa planga. Inainte vedeam copilasi care plangeau aparent fara motiv si mi se parea aiurea toata impacarea pe care o faceau parintii. Nu pot sa o las sa planga, nici macar in bratele mele, fara sa ii vorbesc, fara sa o mangai, fara sa nu imi treaca prin minte n cauze posibile care sa explice plansul. Cred ca in esenta noastra de parinti gasim un motiv pentru orice. Nu intelege gresit, daca plange ca vrea sa puna mana pe ceva ce nu are voie, asta este plange, o tin in brate, o mangai, o las sa se descarce, ii explic si mergem mai departe. Ce este cel mai greu, este atunci cand nu stii de ce plange si tare mult ai vrea sa ai macar cea mai mica idee pentru a putea face ceva.

Tu ce credeai ca nu o sa faci si totusi ai facut ?