Femeie si sotie si mama

Cam greu nu ? Femeie si sotie si mama ?

Eu zic ca nu-i greu sau cel putin ca sa fiu foarte sincera poate este greu la inceput. Cred cu tarie ca daca un cuplu nu este cu adevarat pregatit pentru un copil, nasterea lui il poate pune la grele incercari.

Consider ca noi doi am fost mai mult decat pregatiti si tocmai pentru ca ne asteptam la multe rele din relatarile cunoscutilor, ne-a fost mai usor. Clar, am avut si suisuri si coborasuri, dar tocmai asta este frumosul. Amandoi am reusit sa ne sprijinim reciproc pentru a trece la etapa noua din viata noastra.

Greul este de ambele parti. Adica sa nu fim rele si sa spunem ca barbatii nu trec prin niste schimbari. Este drept ca poate noi, femeile, spunem ca sunt la o mai mica intensitate, dar iarasi este doar perceptia noastra. Gandeste-te ca pana acum sotul nu te-a “impartit” cu nimeni si brusc acum nici nu se mai pune problema de impartit . Bratele care erau odata doar ale lui, acum sunt ale bebelusului, toata atentia ta este asupra copilului, preferi sa te odihnesti decat sa stai la o mica conversatie cu sotul si lista poate continua. Secretul, din punctul meu de vedere, consta in comunicare. Trebuie sa vorbesti cu el si sa ii spui ce se intampla cu tine, ce simti, ce te macina, ce te nelinisteste. Comunicarea in general cu partenerul de viata este cheia fericirii. Daca nu exista comunicare in momentele de dupa nasterea bebelusului, se vor strange frustrari, iar mai tarziu vor exista rabufniri.

Intre toate trebuie sa existe un echilibru. De exemplu, femeia din mine a realizat ca nu mai poate fi obsedata de curatenie si a renuntat in favoarea mamei din mine. Sara este mai importanta decat toata curatenia din lume. Am realizat ca nu pot sa le fac pe toate singura si ca trebuie sa cer ajutor. Femeia din mine, inainte de a fi mama nu ar fi cerut ajutor, pentru ca stia ca se va descurca. Lista poate continua si cu multe alte exemple, poate chiar mai picante

In primele doua luni, clar am uitat de mine, dar mai apoi mi-am revenit. Ma uitam in oglinda si nu ma simteam bine, asa ca imi luam trusa, aplicam o crema, un rimel, aranjam putintel parul si gata imi era mai bine. Am incercat si mi-a cam reusit ca o data pe saptamana sa ajung la manechiura, ca cel putin o data la doua luni sa fac o vizita la coafor, sa ajung de 2-3 ori pe saptamana la sala. Mi-a prins bine si imi prinde bine, chiar daca mintea mea in multe situatii este tot acasa la Sara, dar sunt minutele mele. Nu sunt egoista, pur si simplu femeia din mine are nevoie de asta. Am realizat ca nu pot fi o super mama si o super sotie, sunt doar mama Sarei, sotia lui si atat.

Sara si el au nevoie de mine. Eu ca sa pot functiona am nevoie de ei. Treaba mea este sa ma asigur zilnic ca imi iau dozele necesare de ei. Si da, imi dau seama ca acum uit de femeia din mine, dar ei doi sunt fericirea mea.

Asa ca la final, spun doar ca femeia din mine, vorbeste cu sotia din mine care la randul ei vorbeste cu sotul. Toate astea pentru ca femeia si sotia si mama din mine sa aiba multe ore de fericire zilnic

PS : in aceasta poza Sara avea doua saptamani